Declarația unică precompletată: ce se completează automat și ce trebuie analizat de contribuabili în 2026
Începând cu anul 2026, persoanele fizice pot accesa, în cadrul platformei ANAF, o versiune precompletată a Declarației unice (D212). Inițiativa reprezintă un pas important în procesul de digitalizare a relației dintre contribuabili și administrația fiscală și reflectă intenția autorităților de a simplifica procesul declarativ.
Cu toate acestea, dincolo de beneficiile evidente, utilizarea acestei facilități presupune o înțelegere corectă a modului în care sunt generate datele, precum și a limitărilor sistemului.
Unde și cum se accesează declarația
Declarația unică precompletată este disponibilă online, prin intermediul Spațiului Privat Virtual (SPV). După autentificare, contribuabilul accesează secțiunea destinată depunerii declarațiilor și selectează formularul aferent anului fiscal 2026.
Prin opțiunea de preluare a datelor, sistemul generează un parcurs asistat, în cadrul căruia sunt afișate informațiile identificate de ANAF, precum și opțiunile disponibile pentru includerea acestora în declarație.
Ce înseamnă, în concret, „precompletat”
Deși termenul poate sugera o automatizare completă, în practică mecanismul funcționează ca un instrument de sprijin pentru contribuabil. ANAF pune la dispoziție informațiile existente în bazele sale de date, însă decizia finală privind utilizarea acestora aparține contribuabilului.
Pentru fiecare sursă de venit identificată, contribuabilul poate:
- prelua informațiile disponibile, inclusiv valorile, acolo unde acestea există;
- include sursa de venit fără completarea sumelor;
- exclude complet informația din formular.
De exemplu, în cazul veniturilor din investiții raportate de plătitori prin declarații informative, sistemul poate afișa valori concrete. În schimb, pentru alte categorii de venituri, informațiile se pot limita la identificarea sursei, fără detalii financiare.
În situațiile în care ANAF nu dispune de suficiente date, sistemul semnalează explicit imposibilitatea determinării automate a veniturilor.
De unde provin informațiile utilizate la precompletare
Datele utilizate pentru precompletarea declarației sunt rezultatul corelării mai multor surse aflate la dispoziția administrației fiscale. Printre acestea se regăsesc:
- declarațiile informative depuse de plătitorii de venituri (precum D205 și D112);
- declarațiile unice depuse anterior de contribuabili (D212);
- declarațiile aferente asocierilor fără personalitate juridică (D204);
- evidența contractelor de închiriere;
- registrul contribuabililor.
Nivelul de detaliu al informațiilor depinde în mod direct de existența raportărilor externe. Atunci când veniturile sunt raportate de terți, datele sunt, de regulă, mai consistente. În lipsa acestora, sistemul oferă doar indicii privind existența activității generatoare de venit.
Impactul asupra modului de declarare
Principala schimbare constă în faptul că declarația nu mai este construită exclusiv de contribuabil. Procesul pornește de la date deja existente în sistem, ceea ce modifică rolul acestuia.
Astfel, în loc să introducă integral informațiile, contribuabilul trebuie să le verifice, să le corecteze și să le completeze, după caz. Accentul se mută, așadar, din zona de completare tehnică în zona de analiză fiscală.
În același timp, ANAF își consolidează capacitatea de verificare, prin compararea informațiilor provenite din surse diferite. Această abordare permite identificarea mai rapidă a neconcordanțelor și conduce, implicit, la o presiune crescută pentru declararea corectă a veniturilor.
Pe termen lung, mecanismul poate contribui la o mai bună aliniere a datelor fiscale și la reducerea diferențelor dintre declarațiile contribuabililor și cele ale plătitorilor de venituri.
Limitări ale sistemului
În forma actuală, precompletarea nu acoperă toate tipurile de venituri.
În cazul activităților independente, de exemplu, sistemul nu poate determina venitul realizat sau baza de calcul, limitându-se la identificarea existenței activității. Calculul fiscal rămâne integral în sarcina contribuabilului.
De asemenea, veniturile obținute din străinătate nu sunt incluse automat și trebuie introduse manual, în lipsa unei raportări centralizate.
Un alt aspect relevant este dependența sistemului de acuratețea datelor raportate de terți. Eventualele erori din declarațiile informative se vor reflecta direct în formularul precompletat.
Nu în ultimul rând, există riscul ca informațiile afișate să fie percepute ca fiind implicit corecte. În realitate, acestea reflectă doar datele disponibile în sistem, care pot fi incomplete sau incorecte.
Ce trebuie să facă, în continuare, contribuabilul
Precompletarea declarației nu modifică obligațiile legale. Contribuabilul rămâne pe deplin responsabil pentru conținutul declarației depuse.
Acesta trebuie să verifice fiecare sursă de venit, să corecteze eventualele neconcordanțe și să introducă informațiile lipsă. În situațiile în care sunt identificate erori după depunere, se impune depunerea unei declarații rectificative.
Ce nu preia automat declarația precompletată
Indiferent de nivelul de detaliu al informațiilor afișate, există categorii întregi de venituri care nu fac obiectul precompletării automate și care rămân integral în sarcina contribuabilului. Cel mai relevant exemplu îl reprezintă veniturile obținute din străinătate — indiferent de tipul acestora (dividende, dobânzi, chirii, câștiguri din investiții sau alte surse). În absența unui mecanism centralizat de raportare transfrontalieră, ANAF nu dispune de datele necesare și nu poate popula aceste rubrici. Aceleași limitări se aplică și activităților independente, pentru care sistemul identifică existența activității, dar nu poate calcula venitul net sau baza de calcul pentru contribuțiile sociale.
Dincolo de categoriile excluse, experiența practică arată că principalele dificultăți apar în etapa de analiză, nu în cea de completare tehnică a formularului. Identificarea incompletă a veniturilor relevante, încadrarea incorectă în plafonul pentru contribuțiile sociale (CAS/CASS), aplicarea unui tratament fiscal diferit unor venituri similare sau preluarea nevalidată a datelor din sistem sunt situații frecvente care pot genera diferențe de plată, rectificări ulterioare sau discuții cu autoritățile fiscale. Riscul este cu atât mai ridicat în cazul contribuabililor cu venituri din mai multe surse, cu structuri internaționale sau cu participații în societăți — categorii pentru care precompletarea oferă, cel mult, un punct de plecare.
Cum vă poate asista Nowium?
Precompletarea este o facilitate utilă și binevenită — dar nu elimină nevoia de analiză fiscală. Cu o experiență de peste 20 de ani în consultanță pentru persoane fizice, inclusiv în situații care implică investiții, venituri externe sau mobilitate internațională, echipa Nowium poate prelua această analiză în totalitate: verificarea și validarea datelor precompletate, identificarea veniturilor care nu apar în sistem, determinarea corectă a obligațiilor de plată și întocmirea și depunerea Declarației unice, inclusiv pentru situații complexe. Implicarea unui specialist nu înseamnă că procesul devine mai complicat — dimpotrivă, înseamnă că riscurile sunt gestionate corespunzător, iar contribuabilul are certitudinea că poziția sa fiscală este corect reflectată. Dat fiind că solicitările din această perioadă sunt în mod natural mai numeroase, este recomandat ca o astfel de analiză să fie inițiată cât mai curând.
Concluzie
Introducerea Declarației unice precompletate reprezintă un pas firesc în modernizarea administrației fiscale. Deși sistemul aduce un plus de eficiență și transparență, acesta nu elimină necesitatea unei verificări atente a datelor.
În etapa actuală, precompletarea funcționează ca un instrument de suport, nu ca o soluție completă. Gradul său de utilitate depinde de acoperirea datelor disponibile și de capacitatea contribuabilului de a le interpreta corect.
În acest context, completarea declarației presupune din ce în ce mai mult o analiză fiscală, nu doar o operațiune administrativă. Precompletarea este un instrument util, care simplifică procesul acolo unde datele sunt disponibile — dar gradul său de acoperire rămâne limitat, iar responsabilitatea finală revine în totalitate contribuabilului.
Pentru contribuabilii cu venituri din mai multe surse, cu activitate internațională sau cu structuri mai complexe, diferența dintre o declarație corectă și una expusă riscurilor este dată, în mare măsură, de calitatea analizei fiscale care stă la baza acesteia.
Material scris de Radu Derscariu, Payroll Director – Nowium Tax&Finance
Accesați alte materiale informative Nowium în secțiunea Noutăți.
Ai o urgență fiscală sau vrei să afli cum te putem sprijini?
Spune-ne în mesaj și revenim în scurt timp cu un răspuns.